Am privit pe fereastra si am ramas uimita de frumusetea acelei zile. Era o zi speciala pentru mine. Ma uitam si nu-mi venea a crede ochilor. Zece mese frumos decorate, un tobogan urias goonflabil si peste cincizeci de invitati asteptau sosirea mea. M-am inbracat de gala si am iesit in curtea casei. Toti invitatii in cor:
-La multi ani!
-Multumesc! am spus eu asaltata de cadouri.
Un muzicant a dat tonul petrecerii:
-Unu, doi trei, sa inceapa distractia!
In acel moment zece ponei, unul maroniu, trei negri, unul cu tente de portocaliu, altul culoarea spicului de grau, trei alb cu negru si unul alb cu o coroana pe cap. S-au urcat cate doi copii pe un ponei, iar pe poneiul alb, m-am urcat eu.
Cam pe la jumatatea petrecerii s-a aratat la fata si un magician. A realizat cateva trucuri cu porumbei albi, apoi a facut sa apara un papagal vorbitor impestritat cu pene de toare culorile. Ultimul truc m-a speriat cel mai tare, trucul cu dulapul magic. A trebuit sa intru inauntru, iar magicianul a trebuit sa ma faca sa dispar. Pentru o clipa am uitat ca este doar un truc, am inchis ochii, si cand i-am deschis eram la mine in camera. Am scos capul pe geam, sa vada toata lumea ca trucul a functionat si ca eu eram in regula. Magicianul si-a luat ramas bun, mi-a spun un ultim “La multi ani!” si a plecat.
Noi ne-am continuat petrecerea cu ultima etapa, tortul. Toti invitatii au mancat cate o bucata de tort roz cu picatele albe.
Acea uriasa petrecere de ziua mea a fost un succes.
