Chiar daca pare o carte mult prea greu de citit in vacanta, incetul cu incetul, cu fiecare pagina citita veti realiza ca cele doua personaje principale chiar vorbesc despre dragoste adevarata. Sute de litere ce alcatuiesc cuvinte de dezaprobare si regret, dar si mii de caractere unite pentru a sugera ceva magic, frumos, unic, dragostea dintre doua persoane.
Desi nu-si dorea sa se implice intr-o relatie serioasa, Tudor Petrican (personajul principal al cartii) isi face una aproape fara sa vrea. Isi propune o cucereasca pe vecina de camera, pe Mihaela (sau Micaela/Michaela cum este numita in anumite variante ale cartii) care ii facuse o impresie destul de placuta, atunci cand o vazuse prima data la un bal. Incepe prin scrierea unor scrisori de dragoste ce la inceput ii sunt inapoiate insa pe parcurs raspunsurile din partea fetei se ivesc. Acest joc tacut al lor are rolul de a pregati terenul de lupta. Ceea ce-l indemnase pe Tudor sa lupte fusese indiferenta cu care il trata Mihaela. Parea greu de cucerit. Inca din primul moment ea reprezentase mai mult un teritoriu necunoscut, pe care dorea cu orice pret sa-l cucereasca.
Un mic indemn din partea mea sa cititi cartea. Nu sunteti obligati sa o cititi dar fiecare cuvant nou pe care-l adaugati in vocabular va va ajuta pana la ultima clipa de vietuire pe acest pamant.
