Tu ce ai mai postat astăzi? Pe unde ai mai fost? De altfel , impropriu spus ,,ai fost”, într-o lume a ,,fake location”-ului. Câte like-uri mai ai? Ți-au crescut următorii? Absurd.
Ne chinuim zilnic să atragem atenția, sa arătăm altora ce bine o ducem, câți bani avem și implicit ce locuri exotice vizităm. Stalkerim zeci de ex-uri, și zeci de prieteni ai prietenilor cu care de fapt nu avem nicio tangență. Toți știu cine suntem și noi știm cine sunt ei, dar dacă ne vedem în viața reală facem din nou cunoștință pentru că cineva trebuie să salveze aparențele, nu? Evident că am constatat toate aceste aspecte într-un mod banal: trăindu-le.
Experiența mea cheie a fost cu fosta iubită a unui ex-prieten al meu (previzibil), Denisa*. Aveam un cont fals și tot tacâmul. Mă ascundeam cu atâta ardoare. Mă simțeam protejată de numele atât de comun pe care îl alesesem pentru el. Știam că nu am cum sa fiu conectată în niciun fel cu acel cont, fapt care îmi adâncea și mai tare obsesia. Admit că e o formă de dependență și conștientizez cât timp am irosit… Mă uitam la Denisa aproape în fiecare zi, încercând să mă conving ce “urâtă și grasă” este. Aveam o problemă gravă. În continuare, dacă tot aveam contul ăsta călduț am mai găsit și alte persoane de stalkerit/haterit. Aveam la recente cele 4 profiluri pe care le vizitam zilnic. Trebuia să iau doza. Vizualizam și îmi alimentam dependența. La rândul meu sunt urmărită de astfel de conturi pentru mai mulți followeri, logic. Trebuie să știi despre ce vorbesc pentru că și tu ai un cont fals! Te-am prins! BAAAA TREZIREA! Am spart carapacea aia și am evadat!
Dragă Denisa,
Care dintre urmaritorii mei fantomă ești tu?:)))
…
În primul rând, îmi pare rău pentru toate dățile în care ai sughițat din cauza mea. Pari o fată simpatică. Vizitezi multe orașe și porți o mască de fericire permanentă. Mi-am putut da seama cât de importanți sunt pentru tine următorii. Evident că nu te cunosc în realitate și ca atare părerea mea are o baza nulă. Îmi retrag toate emoțiile negative pe care ți le-am transmis și sper că nu le-ai simțit prezența. Aș vrea ca soarta să ne aducă împreună într-o zi la o masă la Starbucks ca să elucidez cu calm și seninătate misterul care m-a frământat ceva luni la rând.
Monica
Este cazul ca fiecare dintre noi să realizeze că societatea înseamnă mai mult decat niște standarde preambalate de frumusețe, mai mult decat cutumele despre popularitate și mai mult decat a urî în mod gratuit niște persoane total necunoscute. Toboganul pe care suntem devine din ce în ce mai abrupt, iar destinația nu este cea la care ne așteptăm. Relațiile se termină, oamenii se schimbă, iar noi suntem obligați să ținem pasul.
Notă: n-aș fi putut duce confesiunea la nivelul la care să-i pot folosi numele real.