(in)Dependență

Tu ce ai mai postat astăzi? Pe unde ai mai fost? De altfel , impropriu spus ,,ai fost”, într-o lume a ,,fake location”-ului. Câte like-uri mai ai? Ți-au crescut următorii? Absurd.

Ne chinuim zilnic să atragem atenția, sa arătăm altora ce bine o ducem, câți bani avem și implicit ce locuri exotice vizităm. Stalkerim zeci de ex-uri, și zeci de prieteni ai prietenilor cu care de fapt nu avem nicio tangență. Toți știu cine suntem și noi știm cine sunt ei, dar dacă ne vedem în viața reală facem din nou cunoștință pentru că cineva trebuie să salveze aparențele, nu? Evident că am constatat toate aceste aspecte într-un mod banal: trăindu-le.

Experiența mea cheie a fost cu fosta iubită a unui ex-prieten al meu (previzibil), Denisa*. Aveam un cont fals și tot tacâmul. Mă ascundeam cu atâta ardoare. Mă simțeam protejată de numele atât de comun pe care îl alesesem pentru el. Știam că nu am cum sa fiu conectată în niciun fel cu acel cont, fapt care îmi adâncea și mai tare obsesia. Admit că e o formă de dependență și conștientizez cât timp am irosit… Mă uitam la Denisa aproape în fiecare zi, încercând să mă conving ce “urâtă și grasă” este. Aveam o problemă gravă. În continuare, dacă tot aveam contul ăsta călduț am mai găsit și alte persoane de stalkerit/haterit. Aveam la recente cele 4 profiluri pe care le vizitam zilnic. Trebuia să iau doza. Vizualizam și îmi alimentam dependența. La rândul meu sunt urmărită de astfel de conturi pentru mai mulți followeri, logic. Trebuie să știi despre ce vorbesc pentru că și tu ai un cont fals! Te-am prins! BAAAA TREZIREA! Am spart carapacea aia și am evadat!

Dragă Denisa,

Care dintre urmaritorii mei fantomă ești tu?:)))

În primul rând, îmi pare rău pentru toate dățile în care ai sughițat din cauza mea. Pari o fată simpatică. Vizitezi multe orașe și porți o mască de fericire permanentă. Mi-am putut da seama cât de importanți sunt pentru tine următorii. Evident că nu te cunosc în realitate și ca atare părerea mea are o baza nulă. Îmi retrag toate emoțiile negative pe care ți le-am transmis și sper că nu le-ai simțit prezența. Aș vrea ca soarta să ne aducă împreună într-o zi la o masă la Starbucks ca să elucidez cu calm și seninătate misterul care m-a frământat ceva luni la rând.

Monica

Este cazul ca fiecare dintre noi să realizeze că societatea înseamnă mai mult decat niște standarde preambalate de frumusețe, mai mult decat cutumele despre popularitate și mai mult decat a urî în mod gratuit niște persoane total necunoscute. Toboganul pe care suntem devine din ce în ce mai abrupt, iar destinația nu este cea la care ne așteptăm. Relațiile se termină, oamenii se schimbă, iar noi suntem obligați să ținem pasul.

Notă: n-aș fi putut duce confesiunea la nivelul la care să-i pot folosi numele real.

Share

Arta de a presupune

Am condamnat o bună perioadă de timp această manie de a te gândi obsesiv la un lucru=de a despica firul în 4=de a număra foile de la plăcintă=de a întoarce ceva pe toate părțile. Simțeam nevoia asta constant până când am decis să o înfrunt, să o privesc tranșant direct în ochii ăia pe care îmi imaginez că îi are. De ce aș blama “overthink”-ul? El este, de fapt, o artă (dacă este conștientizată, evident). Momentul crucial în care am realizat eu că fac presupuneri non-stop a fost într-o zi discutând cu sfătuitoarea și buna mea prietenă filozoafă. Ea m-a întrebat destul de uimită “Dar de ce vorbim încă despre asta? N-am vorbit deja o dată?” Am încetinit totul până la zero și m-am extras din tabloul în care eram atunci. Am studiat instantaneul, poza, cadrul (cum vrei s-o iei) de moment de undeva de sus și am constatat ce? Am constatat că eram într-o buclă, care mă stăpânea cu nerușinare. Mă învârteam în același cerc ca un bolnav mintal. Am reluat viața și am tras o linie. Am avut vreun beneficiu din despicarea firului în 4? În tragicul de-atunci, evident că nu, dar analizând puțin în substrat constat că este la fel de abstract ca la matematica. Zadarnic pot încerca să atac o problemă într-o anumită manieră, dacă ea nu mă duce la soluția corectă. Numai încercând felurite variante pot descoperi, din aproape în aproape, rezolvarea victorioasă. Consider artistic să poți vorbi ore în șir pe aceeași temă, spunând, de fapt, nimic, însă arta asta este precum un fum ce nu rezistă decât dacă este întreținut constant.

P.S.: propria plasă este cea mai înșelătoare.

Share

Young and happy, or young and rich?

Life is not like math, because life is real, math is abstract. So not all can be reduced to absurd. In this case, absurd is the money that influence our lives crucially.

Who is happier, the father or the son? The father remains sad despite his richness, while the son never complains. Obviously the father should try a less pessimistic attitude and learn from his son the art of enjoying life, because rich is not the one who has the most, but the one who needs the less.

A parent could also learn from his child a different point of view of the actual society. Although apparently the parent has overcome the experiences of the youth, the truth is that the parent lived at different parameters. Therefore, even if the father already lived the age of 25, he could make a short trip back through his child, too learn that there is a significand difference between earning money and doing what you love most, which essentially reduces at the difference between sadness and happiness.

If you like what you do, you will never feel like working a day in your life. The son sees his job as a pleasure, compared to his father who is not nearly as happy as him. The lesson that all adults should learn is that a perfect life comes when you follow your passions without expecting a certain amount of money in exchange.

Share

Moving underground

Human beings are the masterpieces of this world, but what they would be without a place to  live, a place that gives them all the resources and all the help they need to grow, to develop technology and to evolve? This place is known as the environment. When we speak about the environment we speak about nature. Unfortunately the nature is damaged by pollution, majore climate changes, which brings me to suggest that we should live underground.

Firstly a house like this will reduce the heating bills, and implicitly the consumption of energy. Thinking about summer the ground mantains the place breezy and refreshing. On the other hand winter preserves the warmth as so we don’t need any more the old stove or any other heating sources.

Moreover the earth-sheltered homes make available larger surfaces for agricultural activities.  This way every family could have its own green space which would provide healthy fruits and vegetables. Also the household waste could work as a natural fertilizer for the soil, in order to reduce the pollution.

Furthermore, another advantage would be a small photovoltaic park connected with the house, and maybe a wind station to substitute the houses on the surface on the earth.

To conclude, this is a way to establish a connection between the human race and the environment, offering both of them best opportunities.

Share

Inca un suflet s-a intors unde ii este locul…

Soarta nu este controlabila; nu a fost si nu va fi. Se spune ca fiecare are un rol bine stabilit cat traieste. Din pacate, bunica mea s-a stins din viata diminica seara. De-a lungul timpului am trait momente de neuitat impreuna. Imi voi aminti mereu cum, atunci cand eram mica, imi spunea orice poveste voiam sa aud si desenam impreuna personaje celebre. Mai apoi, cand am inceput sa merg la scoala, intotdeauna o sunam inainte de o lucrare dificila, ea reprezentand izvorul norocului meu. De asemenea, mamaie facea cei mai buni cartofi prajiti de pe planeta si cele mai dulci gogosi, alaturi de mine. Prima oara la biserica am fost de mana cu ea, iar “Inger, Ingerasul meu” este rugaciunea pe care de fiecare data cand ne vedeam ma ruga “sa i-o aduc aminte”.

Acum traiesc doar cu aceste amintiri frumoase si cu gandul la norocul pe care mi-l va purta mereu. Dumnezeu s-o odihneasca in pace!

Share

O lună fără el… Fără un om minunat…

“Din pământ vă nașteți, în pământ veți sfârși.” Sunt cuvintele pe care Dumnezeu le-a rostit demult, demult.

Pot spune, acum, că sunt doar un copil, un om de rând… Trăiesc, se pare, la fel, dar nu voi înceta niciodată să mi-l amintesc pe tataie. Bunicul din partea mamei, căruia acum o lună i s-a sfârșit rostul pe pământ. A fost un om de toată isprava. El dăinuie in copilăria mea ca un tovarăș de încredere, mereu acolo să-mi asculte micile probleme sau să întocmească alături de mine un nou plan de călătorie… Cu titlul de cel mai aventurier bunic, alături de el am văzut tot București-ul și mare parte din Brașov.

Știu că poate pentru mulți cititori acest articol este irelevant, dar atunci când o persoană dragă se duce în lumea celor drepți, cu greu îți poți stăpâni orice formă de eliberare.

Așadar, te iubesc, tataie și știu, în adâncul sufletului meu ca ești lângă mine, de acolo… De lângă Dumnezeu…

Share

Copii fară etichete

Fiecare copil este precum o figurina de plastilina. Sunt “modelabili”, dar la un moment dat, daca cineva se opreste din modelat “se intaresc” si nu se mai poate face nimic. Orice parinte ar trebui sa se considere norocos pentru ca Dumnezeu i-a daruit un copil. Asadar pentru orice mama si tata copilul lor ar trebui sa fie pe primul plan.

Educatia unui copil nu este o joaca! Este un lucru serios, care necesita abilitate, indemanare si in primul rand calm. Chiar daca uneori copiii pot parea dificili, trebuie tratati cu foarte multa intelegere, deoarece atunci cand un copil nu mai simte sprijin acasa, va incerca sa il gaseasc in alte locuri. Fiecare parinte ar trebui sa fie disponibil sa asculte si sa raspunda intrebarilor copilului. De asemenea mesajele pe care vor adulti sa le transmita “odraslelor” lor trebuie sa fie convingatoare, neplictisitoare si sa nu fie percepute ca niste predici inutile. Dupa cum se spune: “Tonul face muzica.” daca unui copil i se transmit indrumari sub forma de cearta, acesta va percepe doar tonul ostil al mesajului, iar indrumarile nu vor mai ajunge, in schimb daca mesajul se transmilte sub forma de discutie amiabila, copilul va intelege si va aplica.

Haideti sa ne imaginam un experiment! Daca am pune doi copii sa traciasca in conditii identice, dar in locuri separate. De exemplu un copil intr-o camera total alba sin celalat intr-o alta camera in intregime alba. Se constata ca cei doi copii vor creste identic, deci totul pleaca de la educatia data de parinti.

Vreau, prin intermediul acestui articol sa transmit un mesaj tuturor adultilor care au copii. O palma aplicata unui copil este o dovada crunta de lasitate! Indiferent de nervii pe care ii aveti, cautati alte metode pentru a va descarca, deoarece un copil este o binecuvantare. Dumneavoastra il cresteti, dumneavoastra il invatati, dumneavoastra il formati ca viitor stalp al societatii.

Eu ca atare sustin campania www.salvaticopiii.ro.

Share

Slăbeşte inteligent, nu forţat!

Fiecare om de pe această planetă a avut la un moment dat probleme cu numărul de kilograme. Eroarea frecventă este slabitul forţat. De genul: Mănânc, mănânc, mănânc de voie; îmi dau seama că m-am cam îngrăşat şi după aceea rabd cât pot, urmând să naufragiez iar la hrănirea excesivă. Acesta este un cerc vicios! Soluţia pentru a-l sparge este, pentru inceput, detoxifierea organismului. Pe piaţa există tot felul de produse chimice ce par naturale, care teoretic te ajută să slabeşti.  Dar acestea nu fac decât sa agraveze situaţia.

De curând am descoperit un produs creeat şi testat in America şi folosit acolo în număr tot mai mare. Acesta se numeşte Zeopur. Fiind 100% natural ajută la slăbit în mod inteligent. Conţine extract de ceai verde, ajută la arderea caloriilor, mai uşor şi chiar dacă este un produs ce poate fi privit ca doar “produs de slăbit” ajuta la curăţarea altor organe, cum ar fi ficatul, rinichii sau vezica biliară, la eliminarea substanţelor toxice produse de pesticide şi un lucru extraordinar, la prevenţia cancerului. Direct din cea mai evoluata ţară de pe Terra, Zeopur este cu adevarat cel mai bun din seria lui, mai ales că are şi un preţ decent, accesibil tuturor categoriilor sociale.

Recomand Zeopur!

Share

A terrifying discovery

The sky was totally black.  Just some scared stars were talking about the King Sun. His presence was gone from three years. Their souls were distroyed. The good feelings or any other peaceful thing was gone. “But what is happening?” said a little star just borned. The other stars said to her in a low voice that to ask things like that is not good. In that moment the little star wanted to unravel that twisted mystery.

She started by searching some books about detectives from the area and their missions. Some of thet books were blank but others were written with blood and other strange prints. In one of them found out that The Moon, who was in war with The King Sun, put a silver storm over The  Sun and imprisoned him, in her terrible prison.

Then our heroine made her baggage without forgetting anything and began the journey to the castle of the moon. On her way she met a new constellation who said to her that The Moon is the most powerful empire star in the sky.

Said and done. Our little was just in front o the a huge ice castle when she was captured frome some of  The Queen’s bodyguards. They took her into a tight cell where she was a bit confused because there was hot, but the castle was made of  ice. Then she thaught that maybe only in the cells was hot. And she was right. So she deduced that the Moon couldn’t resist at a high temperature. “That’s why she apperars just at night!” thaught the star.

Consequently she focused and tryed to use her powers. Calmly she began to create some fire which she moved through all the walls up to in the throne room and after two seconds The Queen Moon was ascended to sky.

After that, the little star became a legend and The King Sun was rescued.

Share

Invitatie la vals

Chiar daca pare o carte mult prea greu de citit in vacanta, incetul cu incetul, cu fiecare pagina citita veti realiza ca cele doua personaje principale chiar vorbesc despre dragoste adevarata.  Sute de litere ce alcatuiesc cuvinte de dezaprobare si regret, dar si mii de caractere unite pentru a sugera ceva magic, frumos, unic, dragostea dintre doua persoane.

Desi nu-si dorea sa se implice intr-o relatie serioasa, Tudor Petrican (personajul principal al cartii) isi face una aproape fara sa vrea. Isi propune  o cucereasca pe vecina de camera, pe Mihaela (sau Micaela/Michaela cum este numita in anumite variante ale cartii) care ii facuse o impresie destul de placuta, atunci cand o vazuse prima data la un bal. Incepe prin scrierea unor scrisori de dragoste ce la inceput ii sunt inapoiate insa pe parcurs raspunsurile din partea fetei se ivesc. Acest joc tacut al lor are rolul de a pregati terenul de lupta. Ceea ce-l indemnase pe Tudor sa lupte fusese indiferenta cu care il trata Mihaela. Parea greu de cucerit. Inca din primul moment ea reprezentase mai mult un teritoriu necunoscut, pe care dorea cu orice pret sa-l cucereasca.

Un mic indemn din partea mea sa cititi cartea. Nu sunteti obligati sa o cititi dar fiecare cuvant nou pe care-l adaugati in vocabular va va ajuta pana la ultima clipa de vietuire pe acest pamant.

Share