Când un prieten devine un străin

Mereu am încercat să înțeleg cum funcționează lumea asta. Cum se poate ca într-un moment să fii cel mai bun prieten și în imediat următorul să fii un străin. Noțiunile sunt aparent mult mai apropiate decât par. La baza lor cred că stă o doză de necunoscut ce ne împiedică să înțelegem motivele reale care justifică acțiunile celor din jur. Când ceva se întâmplă „din senin” permite-ți să accepți că nu știi totul despre acea situație. Când un prieten devine un străin, trebuie să înțelegi că nu poți împiedica oamenii să-și facă alegeri în viață, să admiți că urmează o perioadă de îngheț temporal, iar apoi, când te aștepți mai puțin, se va lumina și zona de neînțeles din poveste, ea căpătând un cu totul alt sens. În 2017 social media accentuează toate situațiile astea. Social media „încurajează” despicatul firului în 4 la nesfârșit, împiedică detașarea completă de trecut și favorizează artificialul din fiecare poveste. Am decis ferm că dependențele pot fi controlate. Am hotărât că eu sunt propriul meu stăpân și că fiind o persoană cu gândire, pot să filtrez emoțiile ce îmi dictează în suflet. Pot alege să fiu liberă, pot alege o stare mentală pe care s-o aplic, pot fi în control total. De asemena în clipa în care pierd controlul decid că am ales să fac asta, decid că pentru un anumit interval de timp las emoția să îmi domine mintea, las valul vieții mele liber. Ai putea crede că trăiesc încătușată. Valul este copilul unei furtuni, valul este doza justă de alcool la o petrecere, valul este acel puțin care nu strică… Atunci când îi dai puterea să crească, domină incontrolabil interiorul tău, asemănător cu o cădere liberă. Mă frustrează și mai tare incapacitatea oamenilor de a fi demni, de a recunoaște adevărul, de a declara în mod direct o problemă deranjantă. Mă autosugestionez să înțeleg că nu pot pretinde tuturor să se comporte cum aș face-o eu, încerc să conștientizez că fiecare percepe în mod diferit lumea înconjurătoare. Respir, calm și liniștit, mă ridic într-o bulă de toleranță și îmi privesc prietenii, pentru că eu încă îi consider așa. Îi privesc și îi dezleg de mine. Le iau puterea de a mă influența, le iau puterea de a mă ignora, le iau toată puterea pe care le-am dat-o și îmi promit mie că fiecare emoție negativă o voi transforma în echilibru.