Pisicile Aristocrate

Partea 2:

Pisicutele erau toata viata ei, astfel ca nimeni nu se mira ca nicio alta pisica din acel
cartier select nu era atat de bogata si de rasfatata precum Aristocratele! Toti motanii din Parisului
visau sa intre in gratiile pisicii- mame, frumoasa Ducesa.
Ducesa avea trei copilasi incantatori. Fetita, Marie, avea o voce minunata si o blanita alba,
la fel de stralucitoare ca cea a fermecatoarei sale mame. Micutul motanel, Berlioz, avea ureche muzicala,
iar in fratiorul sau roscat ca o vulpita, Toulouse, se ascundea un mare pictor!
Intr-o zi, un automobil vechi se opri in fata casei. Din el cobori un domn in varsta. Era Georges
de Hautecourt, elegantul avocat si prietenul de najde al distinsei doamne. Avea o varsta venerabila si
aproape ca nu se mai putea tine pe picioare…
– Ah, buna mea Adelaide! murmura el de unul singur cu voce tremurata. De cand nu ne-am mai vazut!
– Georges, prietene, ce surpriza placuta!
– Stimata Adelaide! Sunteti tot mai fermecatoare! Si ce maini delicate, draga mea, chiar mai fine
decat altatadata! spuse batranul avocat.
– Dragul meu priete! spuse Madame pe un ton solemn. V-am invitat la mine pentru o chestiune cat se
poate de seriosa. Este vorba despre testamentul meu.
– Testamentul! HA, ha, ha! ranji majordomul Edgar fericit.
Cu ultima sa inventie, un tub de ascultare, putea auzi fiecare cuvant! Infamul credea ca Madame ii
lasase lui interaga avere!
Numai ca, brusc, zambetul ii pieri pe buze… Pisicile aveau sa fie mostenitoarele intregii averi!
– Poftim?! Si eu sa primesc banii abia dupa se moare ultima dintre mate?!
Furios, Majordomul puse la cale un plan diabolic prin care avea sa scape de Aristocrate!
Le pregati niste lapte cu miere in care amestecate un somnifer.
– Ha, ha! Pofta buna, micutele mele “comori”!
Micutul soricel Roquefort veni si el in goana. Gasise un biscuit mare si gustos pe care, la invitatia
Ducesei, il inmuie in crema de lapte cu miere.
Curand, Ducesa, pisicutii si soricelul cazura intr-un somn adanc.
Edgar se furisa in camera si inghesui pisicile intr-un cos.
Isi scoase motocicleta din garaj si o impinse incet, fara nici cel mai mic zgomot, chiar in fata Politiei.
Abia apoi porni motorul.
– Asa dihanii nesuferite! Acum sa facem o excursie la tara!
La un moment dat, in calea lui Edgar sarira doi caini fiorosi.
Acesta intoarse motocicleta, se dezechilibra si aluneca pe un damb abrupt.
Cosul cu pisicutele zbura cat colo!
Ca printr-o minune, cosul ateriza fara stricaciuni sub un pod.
Intre timp, se starni si o furtuna groaznica!
– Mi-e frica, mami! Unde suntem? intreba Toulouse.
– Mie mi-e frig si mi-e uda blannita! scanci Berlioz.
– Sarmani mei micuti! ofta Ducesa ingrijorata. Repede! Inapoi in cos!Acolo sunteti in siguranta!

4 Replies to “Pisicile Aristocrate”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *