nu a fost să fie

Primul pas ca să înțelegi viața asta este să recunoști că nu ai control deplin. Ce se întâmplă poate fi sau nu din vina ta. Sunt unele situații în care pur și simplu lucruri necontrolabile apar. Hai să îți povestesc momentul cheie în care eu am realizat asta. Eram cu Mirel de ceva timp. Eram într-o dezvoltare a relației de prietenie să spunem. Hotărâsem să fim împreună după o luna și ceva de întâlniri frumușele. El avea niște meciuri între licee în aer liber undeva aproape de centru. I-am scris de dimineață clasicul “ce faci” pe whatsapp. Tot verificam dacă a primit mesajul (două bife) și dacă l-a citit (două bife colorate). Nici, nici. Am presupus că e ocupat cu partidele. Nu eram total calmă, pentru că nu aveam cum să fiu, dar încercam să-mi induc starea asta. Pe la prânz am primit de la el un mesaj tot cu același clasic “ce faci”. Eram puțin confuză. Mesajul meu tot nu se trimisese. Am mers la locul unde se jucau meciurile și ne-am confruntat, evident. Nu aveam nicio explicație pentru că el nu primise de la mine “ce faci”-ul cu pricina. Am concluzionat după mai multe momente în care am plâns și m-am consumat profund… că nu era vina mea. Nu puteam controla aplicația whatsapp pe deplin și nici viața-mi.  Am învățat să înțeleg soarta și mi-am dat seama că “dacă sunt trandafiri, atunci vor înflori” indiferent de ce aș face eu.
P.S.: Băiatul respectiv nu se numea Mirel*, dar lucrurile chiar așa s-au întâmplat.

*va veni vorba și despre acest “Mirel” într-un articol.