MIREL #2

Dragă Mirel,
 
 Cine ar fi crezut că o să se termine? Din momentul un care te arăți slab , oamenii nu vor înceta să profite. Slăbiciunea este deseori confundată cu păsarea . Dacă îți pasă, dacă arăți interes, ești slab. De ce ai arăta asta? De ce ai rupe părți din tine că să îl faci pe altul fericit, când ai putea să le lași chiar acolo că să-ți înseninezi tu însuți viața, corect? S-a terminat până la urmă. O spun deși nu o cred deloc. După episodul cu cearta totul s-a schimbat , iar respectul tău față de mine a scăzut drastic. De ce? Pentru că ți-am arătat că îmi pasă și te-am făcut să nu renunți. Evident tu ai profitat și m-ai tratat că și cum ți-aș fi fost cuvenită. Nu funcționează așa deloc. Am decis să plec înainte să nu te mai pot „dezlipi” chiar deloc.
 
 Monica

Îi scriam ca o eliberare, ca o descătușare a propriei conștiințe (care aparent, din când în când, își mai face simțită prezența și la mine). Încercam să mă detașez, să rup torul chiar dacă o parte din mine își dorea cu ardoare să mai rămână. Mi-am dat timp. Mi-am acordat toate clipele că să realizez că Mirel este ceea ce am avut nevoie că să ajung “petrecerea” care sunt astăzi. Totuși, pe Mirel l-am adus în poziția de lecție printr-o depășire a propriei condiții, pe care o voiam nespus de mult. În viață fiecăruia există un Mirel, pe care nu trebuie decât să îl conștientizăm.

P.S.: Mulțumesc sorților, pe această cale!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *