Monica MIHAI

Moni a observat ca vin norii si s-a gandit sa protejeze Piata Sfatului.

OOO, tati, iti multumesc mult. Sa nu uitam. Am cateva adaugiri:

Cand am ajuns la Brasov, adica sambata pe 19.04.2009 am facut si alte lucruri. S-au bucurat bunicii mei ca am sosit in sfarsit, m-au pupat. Dar am deschis televizorul si am vazut ca este un meci de handbal. Jucau romancele, adica Rulmentul Brasov si o echipa din Spania. Meciul se juca la sala sporturilor din Brasov. O idee geniala mi-a strafulgerat capul: Hai sa mergem sa vedem meciul. Am ajuns la sala destul de repede. Acolo, galeria romana incuraja din rasputeri. In prima repriza le-am cundus cu 14-10. La pauza dintre reprize tata mi-a cumparet o trompeta rosie cu care sa incurajez si eu. Uraaa!! He, he. Din pacate am pierdut cu 27-28. A doua zi ne-am trezit de dimineata, la 10:30 . Am plecat la Fagaras, la rudele mamei tatalui meu. Mai exact la Gura Vaii, o localitate pe acolo prin munti, pe langa cel mai inalt varf din Romania, Varful Moldoveanu, din Carpatii Meridionali, cu 2544m. Unchiul tatalui meu ne-a dat paste de la Manastirea Sambata de Sus o manastire mare si frumoasa. Dupa ce ne-am intors inapoi in Brasov am urcat cu telefericul pe Tampa, la Belvedere, de unde se vede tot Brasovul. M-am gandit ca va veni ploaia, asa ca am luat masuri. In ultima zi, am mers tot in Piata Sfatului, unde am dat orez porumbeilor. Apoi ne-am intors inapoi in casa bunicilor, unde am inceput un joc al mintii, sahul. Am asteptat sa se faca noapte, ca sa nu prindem trafic si am urmat drumul inapoi catre casa. See you later dragi cititori…

Eu de aici de la Brasov, din casa bunicilor mei nu v-am uitat. Asa ca sper ca ati fost la inviere sa luati lumina si ca ati ciocnit oua rosii si de alte culori. Asa ca Hristos a inviat!

Buna! Eu ma numesc Monica Mihai. Invat in Scoala numarul 193 din Bucuresti.

Aici mi-am facut cei mai multi prieteni. Dar eu ma inteleg cel mai bine cu doamna invatatoare. Ea mereu e blanda cu noi, stie sa aplaneze conflictele dintre noi. Tolereaza toti copii, chiar daca ei nu stiu lectia. Doamna nu suporta prostia, cum spune si proverbul: “prostul nu e prost destul,daca nu e si fudul”. Dansa suporta nestiinta, si nu ii plac copii mincinosi. Doamna uneori ne ajuta sa-i convingem pe parinti sa ne lase in tabere sau la banchet.

Eu nu am avut niciodata probleme de acest gen. Parintii mei sunt intelegatori, si imi explica atunci cand am o neclaritate, dar nu numai o neclaritate privitoare la un exercitiu. Mama si tatal meu sunt diferiti. Mama mereu accepta ce fac eu, ma intelege, mi-a fost mereu ca o sora mai mare. Ea emana bucurie, caldura si intelepciune, ori de cate ori ai vrea sa-i ceri un sfat sau o imbratisare. Tata, in schimb este un pic mai sever. Lui i-a placut mereu matematica. Pentru ca este o stiinta exacta, tot atat de precis este si tata. El atunci cand il intreb, de exemplu, “tati, ma lasi sa ma joc Cooking Academy?” el imi raspunde: “ti-ai facut lectiile, ai citit, ai facut suplimentar?” aici, daca spun “nu” e de rau, dar daca spun “da” el ma controleaza.

Dar sa nu-i uitam pe bunici. Bunici am doua. Din nefericire am ramas doar cu bunicul in partea mamei. Bunicul din partea tatalui a murit, Dumnezeu sa-l ierte, la 58 de ani in urma unui accident vascular cerebral. Bunica, tot din partea tatalui este si ea, in varsta, dar o apreciez din tot sufletul, pentru ca m-a crescut de la 6 luni. Bunicii din partea mamei sunt departe de mine, mai precis la Brasov. Bunica este credincioasa, adica sta in fiecare zi la o slujba la Biserica. Ea stie sa coasa frumos si m-a invatat si pe mine. Bunicul, pe scurt tataie, este cel mai “aventurier” bunic, din cati exista. El m-a plimbat peste tot, si inca ma plimba pe unde am eu chef pe moment. Pe scurt e neobosit.

Cea mai buna meserie e sa fii copil!